Odontoterapia restauratorie este ramura medicinii dentare care se ocupă cu depistarea şi tratamentul leziunilor carioase.
Leziunea carioasă (caria dentară) este un proces distructiv cronic al ţesuturilor dure ale dintelui, fără caracter inflamator, care produce necroza şi distrucţia acestora. La început caria dentară se manifestă ca o simplă coloraţie maronie a dintelui. În urma distrucţiei ţesuturilor dentare apare cavitaţia coronară sau radiculară, care nedepistată şi netratată la timp continuă să se mărească, putând ajunge să producă inflamaţia pulpei dentare („a nervului”).
Factorii cauzali ai apariţiei cariei dentare sunt multiplii, dar aceştia trebuie să acţioneze simultan pentru declanşarea procesului de îmbolnăvire, de aceea aceştia sunt dispuşi în trei mari grupe: terenul favorabil (calitatea ţesuturilor dentare şi a lichidului bucal/saliva), microflora bucală cariogenă şi substratul alimentar fermentabil, toate pe fondul unei igiene orale deficitare.
Un tratament de odontoterapie corespunzător constă în refacerea structurii şi a funcţionalităţii dinţilor afectaţi, cu ajutorul unor materiale şi tehnici moderne, în vederea obţinerii unui rezultat durabil, funcţional şi estetic.
Tratamentul cariei dentare urmăreşte următoarele etape:
- îndepărtarea în totalitate a ţesuturilor dure infectate, sub anestezie locală pentru a evita disconfortul pacientului;
- protecţia ţesuturilor dentare prin utilizarea unor bio-materiale, care sub obturaţiile coronare, ajută la conservarea vitalităţii dintelui;
- reconstrucţia dintelui cu ajutorul unor materiale fizionomice fotopolimerizabile (răşini compozite), care asigură în egală măsură, pe lângă estetică, rezistenţă şi funcţionabilitate în timp.
Caria netratată la timp poate evolua şi poate afecta vitalitatea dintelui în cauză, ajungând să producă inflamaţia pulpei dentare („a nervului”), proces ireversibil, dar care se poate solda cu un tratament corect şi eficient de canal radicular. Acestea fac parte dintr-o altă ramură a stomatologiei, şi anume, endodonţia.
Tratamentul de canal radicular presupune:
- îndepărtarea pachetului vasculo-nervos inflamat din interiorul dintelui;
- curăţarea, lărgirea şi sterilizarea canalelor radiculare cu sisteme manuale sau rotative și soluții antiseptice;
- obturaţia de canal, ca ultimă etapă a tratamentului endodontic, cu ajutorul unor materiale speciale, care să asigure sigilarea completă a dintelui pe toată lungimea lui şi să prevină apariţia infecţiilor ulterioare.
Durata tratamentului depinde de starea anterioară a nervului (inflamaţie, infecţie), dar şi de dificultatea intervenţiei; altfel spus, se poate încheia după o singură şedinţă sau după mai multe, în funcţie de particularităţile cazului respectiv.
